- coabitante
- coabitante s. 2 g. Pessoa que habita em comum com outra ou outras.‣ Etimologia: latim cohabitans, -antis, particípio presente de cohabito, -are, habitar em conjunto
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
coabitante
Look at other dictionaries:
coabitant — COABITÁNT, Ă, coabitanţi, te, adj., s.m. şi f. (Jur (juridic).) (Persoană) care locuieşte împreună cu alţii în aceeaşi casă. [pr.: co a ] – Din fr. cohabitant. Trimis de claudia, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 coabitánt adj. m … Dicționar Român
convivente — /konvi vɛnte/ [part. pres. di convivere ]. ■ agg. [che convive con altri] ▶◀ coabitante. ■ s.m. e f. 1. [chi convive con altri] ▶◀ coabitatore, coinquilino. 2. (estens.) [chi convive con altra persona con cui non è sposato] ▶◀ amante, compagno,… … Enciclopedia Italiana
convivente — part. pres. di convivere; anche agg. e s. m. e f. coabitante □ concubino □ compagno, partner (ingl.) □ (al pl.) coppia di fatto … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
vicino — A agg. 1. prossimo, attiguo, adiacente, contiguo, circonvicino, comunicante, confinante, collaterale, limitrofo, a un tiro di schioppo, sottocchio, circostante, consecutivo, finitimo, contermine (lett.), propinquo (lett.), viciniore (bur.) CFR.… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
